Partea I
Vreau să-ți spun un secret! Pregătește-te, e ceva la care nu te aștepți.
Psihologii* sunt oameni ca și tine!
Aceasta înseamnă că și ei au conflicte cu cei din jur, temeri, îngrijorări și suferințe. Mai mult decât atât, fac greșeli. Nu sunt nici perfecți și nici sfinți.
Acum că ți-ai mai revenit din șoc, mi se pare rezonabil să te întrebi dacă are rost să mai apelezi la serviciile unor oameni la fel de imperfecți ca și tine. Dacă da, atunci cum ar putea ei să te ajute? Poate un „orb să călăuzească un alt orb”, după cum spunea un înțelept?
„Curajul de a fi imperfect”
În 1925, la Al Doilea Congres Internațional de Psihologie Individuală de la Berlin, Sophie Lazarsfeld a folosit pentru prima dată motto-ul „curajul de a fi imperfect”. Mai târziu, doctorul Rudolf Dreikurs a popularizat la scară internațională această sintagmă, ea ajungând sub o formă sau alta un leitmotif al psihoterapeuților de pretutindeni.
Imperfecțiunile, greșelile, erorile, ratările distorsionează felul în care ne vedem pe noi, pe ceilalți și lumea în general.
Asemenea unei lupe mici dar foarte puternice, „minusurile” sunt amplificate la o scară enormă, în timp ce restul este ignorat aproape complet.
„Pentru Adler, perfecțiunea este un ideal ce nu poate fi atins în mod deplin niciodată”
Lazarsfeld 1966, p163-164
Cum te poate ajuta un psiholog imperfect
Psihologii nu se nasc învățați. În procesul de formare, ei nu doar învață lucruri ci le și aplică în propria viață. **
Din acest motiv, primul beneficiu pe care îl ai atunci când vorbești cu un psiholog este că ai parte de un cadru diferit de cel cu care ești obișnuit. În locul felului „normal” de a judeca oamenii și situațiile (inclusiv pe tine), în funcție de cât de mult s-au abătut de la „cum ar fi trebuit să fie” (idealul, erfecțiunea) și apoi a da „sentința” (de cele mai multe ori irevocabilă și definitvă) urmată de o „condamanre” (critica, vinovăția, reproșul, izolarea etc) vei găsi un cadru diferit.
Nu există o „judecată” și automat nu va veni nicio „sentință de condamnare”. În schimb vei găsi consecințe naturale și logice, cooperare și contribuție, egalitate, respect reciprog și acceptare necondiționată.
Psihologul va face distincția între tine, ca persoană și acțiunile tale.
Tu ești cel care are un trecut unic. Tu ești cel care are resurse unice. Tu ești cel care are scopuri și obiective unice. Tu ești cel care are valori unice. Tu ești cel care a parcurs un drum din momentul în care te-ai născut până acum. Acest drum continuă atât timp cât trăiești. Îl vezi (mai mult sau mai puțin clar), ți-l imaginezi și îți faci diverse planuri.
Acțiunile în schimb sunt limitate. Ceea ce faci, faci aici și acum. Evident, acțiunile au consecințe dar ele nu opresc călătoria.
Imaginează-ți o rețea de transport feroviar. Pe șine este montat un macaz. Macazul schimbă direcția trenului. Nu mai ajunge la munte ci se întreaptă spre mare.
Psihologul îți aduce aminte sau chiar te învață dacă nu știai că:
1. Ceea ce ai făcut (sau situația în care ai ajuns) nu a fost ultimul „macaz” din viața ta. Aceasta înseamnă că mai ai alegeri de făcut și că ele nu sunt indiferente ori irelevante. „Trenul” încă se mișcă și atât timp cât se află în mișcare ești la comanda lui.
2. Nu toate lucrurile sunt ireparabile. De mai multe ori decât îți imaginezi există posibilitatea să revii la „traseul inițial”, dar nu oricum. La fel cum trenul care merge spre mare nu se poate întoarce brusc pentru a merge la munte nici tu (ca toți oamenii) nu poți să te întorci la condițiile inițiale (indiferent care sau când au fost). În schimb, printr-un „ocol”, trenul poate avea o șansă să ajungă la destinația inițială.
Aceasta presupune curaj deoarece vei merge pe un drum nou. Uneori te poți simți pierdut, obosit sau chiar descurajat („ocolirea este atât de mare...”). V-a trebui să faci loc și surprizei pentru că în această călătorie prin „ținuturi noi” există șansa să găsești un loc care să-ți placă mai mult decât destinația de odinioară.
3. Să privești în jurul tău și să te bucuri de ceea ce vezi. De multe ori, oamenii rămân „blocați” și privesc doar linia pe care merg. În acest fel ratează „peisajele” și oportunitățile unice pe care le au în fiecare moment. Este adevărat că a „rămâne cu ochii pe geam” nu este o idee bună. E de dorit să ști când urmează „macazul” și să îl acționezi (doar ai o „destinație” la care vrei să ajungi).
Alternarea „admirării peisajului” și a „atenției la drum” îți umple viața cu sens. Doar așa descoperi ce valori ai, ce preferințe fine, subtile ți-ai format (demisec sau sec?, puțin sărat sau mai sărat?) și până la urmă cine ești. În felul acesta te formezi ca un om diferit de toți ceilalți oameni. Altfel suntem „identici” cu ceilalți: avem o ocupație, o idee despre cuplu, prieteni, religie etc.
4. Să-ți cunoști mai bine „harta” și să o „updatezi”. Fiecare dintre noi are o hartă în funcție de care și-a ales o destinație. Pe această hartă apar locurile importante precum ocupația, cariera, prietenii, cuplul, copii, familia, religia, politica etc. Fiecare destinație are un anumit „relief” care îți place mai mult sau mai puțin. De multe ori însă lucrurile se schimbă și „datele” de pe hartă nu mai sunt de actualitate. Unele sau schimbat complet în timp ce altele mai puțin. Împreună cu psihologul îți vei updata această hartă în așa fel încât să-ți servească cât mai bine în călătoria pe care o faci.
5. Nu ești singur. Nu întâmplător am spus tren și nu locomotivă. Trenul are vagoane. La fel și tu, în această călătorie nu ești singur. „Vagoanele” nu rămân la fel. În funcție de macazul pe care îl faci unele se vor desprinde, altele se vor „lega” dar nu ești niciodată singur. Te simți singur (și ești convins de asta) atunci când privești doar „liniile” și nu te uiți stânga-dreapta. Dacă te-ai uita, ai vedea „oglinzile retrovizoare” și ai realiza că trenul e mai lung decât îți închipuiai.
Am făcut un mic „ocol” în drumul nostru spre „cum gestionează un psiholog conflictele” și sper că ți-a plăcut „peisajul”. O să facem o mică pauză apoi în partea II îți voi oferi un exemplu concret din viața mea.
*În acest articol folosesc termenul general de psiholog ca echivalent pentru psihoterapeut sau psiholog clinician care oferă consiliere.
** Acest proces se numește auto-cunoaștere și dezvoltare personală.
Lazarfeld, S. (1966) The courage for imperfection
Comments